De ce am ales psihologia? Într-o formă sau alta, m-am confruntat de mică cu persoane cu tulburări de sănătate mintală, așa că am învățat vrând, nevrând, cum să gestionez situații dificile, cum să ajut persoane aflate în situații de criză și cum să am grijă de cei din jur. După o carieră interesantă în jurnalism, care însă nu îmi aducea prea multe bucurii, mi-am descoperit adevărata vocație – munca de psiholog clinician și psihoterapeut – o muncă plină de satisfacții personale și profesionale.

Mai bine de zece ani m-am concentrat pe conștientizarea neurodiversității și a drepturilor persoanelor cu tulburări de sănătate mintală, implicându-mă în activități de lobby și advocacy pentru drepturile pacienților. Una din marile mele satisfacții în acest domeniu a fost impulsionarea unor schimbări legislative importante în domeniul sănătății mintale.

Am o experiență de 15 ani în psihoterapia copiilor, adolescenților și adulților cu diferite tulburări psihice de la forme ușoare la forme foarte grave.

Cu toții trecem prin momente în care avem nevoie de sprijin și ajutor pe care le putem primi în familie sau de la prieteni, însă nu întotdeauna. Uneori avem nevoie de cineva imparțial și specializat care să știe să ne asculte și să ne îndrume în procesul de vindecare sau de menținere a unei stări de sănătate mintală optimă sau pur și simplu pentru a ne atinge potențialul maxim.

Simt cât este de important să avem acces la această formă de sprijin după fiecare ședință de terapie cu clienții mei, copii, tineri, adulți, persoane vârstnice, pacienți cu cu diagnostice psihiatrice grave sau oameni aflați pe calea autocunoașterii care vor să dobândească o perspectivă mai largă despre viață și lume.

Dacă atunci când ne doare capul putem lua o pastilă care să alunge durerea, suferința psihologică ne poate paraliza și poate persista o viață întreagă.

Există momente când lucrurile nu merg bine și avem nevoie de ajutor pentru a înțelege de ce ne simțim așa cum ne simțim și, apelând la un psiholog, învățăm să schimbăm ceea ce ne împiedică să mergem înainte într-un mod pozitiv și plin de sens.

Rolul meu ca terapeut este de a facilita acest proces într-un spațiu de terapie care este sigur, confidențial și suportiv. Scopul meu este să ajut clienții să înțeleagă și să lucreze cu provocările cu care se confruntă, pentru ca aceștia să devină mai puternici, să preia controlul propriei vieți și să trăiască armonios.

Am ales o abordare bazată în esență de principii psihodinamice, dar, de asemenea, țin cont de nevoile individuale ale fiecărui client și folosesc o abordare integrată atunci când este necesar, inclusiv oferind abilități practice de adaptare. Îmi propun să identific și să lucrez cu ceea ce ne determină sentimentele, gândurile și acțiunile, care de multe ori provin din factorii inconștienți subadiacenți. Aceasta înseamnă că adesea nu suntem conștienți de atitudinile și comportamentele noastre și, prin urmare, nu le putem schimba. Dar prin procesarea și înțelegerea a ceea ce se află în interiorul nostru, putem începe să înțelegem mai bine ceea ce ne determină să simțim, să gândim și să acționăm într-un anume fel și să luăm în mod conștient alegeri cu privire la modul în care vrem să ne trăim viața.

O parte foarte importantă a acestei călătorii este ca clientul să se simtă liber să comunice deschis și sincer cu terapeutul. Prin urmare, mă străduiesc să ofer o alianță terapeutică caldă, empatică și fără judecăți de valoare.

Interesele și pasiunile mele

Printre primele mele amintiri se numără cele legate de cărți, lectură și scris. Prin urmare literatura este una dintre pasiunile mele. Am publicat trei cărți de poezie și una de proză autobiografică: ”Păpușa de ceară”, ” Păzitoarea”, Borderline” și Mâini cuminți – copilul meu autist”.

Desigur, mă pasionează enorm modul de dezvoltare și funcționare a creierului uman, neurodiversitatea – cât suntem de diferiți și cum putem deveni cea mai bună versiune a noastră. Prin urmare am publicat de-a lungul timpului zeci de articole pe tema sănătății mintale și a drepturilor pacienților cu tulburări psihice.

O altă pasiune care m-a cucerit definitiv în ultimii ani și care mi-a schimbat viața sunt scufundările (diving). În acest domeniu am obținut o serie de certificări, astfel încât azi sunt calificată ca rescue diver (scafandrul calificat să intervină și să ofere ajutor în cazul urgențelor subacvatice). Am descoperit că divingul este o formă de terapie transformatoare inclusiv pentru copii cu sau fără tulburări psihice. Prin scufundări, ai acces la o lume cu totul și cu totul diferită, înveți să respiri, să îți controlezi emoțiile și să practici mindfulness-ul. Și psihologii au nevoie de o formă sau alta de terapie pentru a avea mereu resursele psihice și fizice necesare pentru a-i ajuta pe ceilalți.

Am învățat din toate experiențele mele că viața e scurtă și uneori foarte grea. Empatia și prietenia sunt esențiale. La fel și capacitatea de a oferi și primi dragoste. Ține doar de noi să găsim sensurile fiecărei experiențe și să construim o viață care merită trăită.

„Începe prin a face ceea ce este necesar, apoi ceea ce este posibil și dintr-o dată vei face ceea ce pare imposibil.” – Francis of Assisi